Se termină luna iulie, anul 2017. Ai treizeci și patru de ani, s-ar putea spune că ai scăpat, dar nu e chiar așa – nimeni nu scapă. Mergi la Varșovia, să vezi unde a ajuns Polonia. A trecut o jumătate de deceniu de când nu ai mai ajuns aici. Europa s-a schimbat. Lumea s-a schimbat. E mult mai rău. E ca în viitorul din muzica lui Leonard Cohen.
De la București auzi numai vești proaste: Varșovia a decăzut într-un naționalism feroce și scandalos. Se fac presiuni asupra Justiției (https://www.youtube.com/watch?v=NMnndmgx6m), catolicismul e tot mai autoritar (în contra-timp cu Papa de la Roma), femeile își pierd trupurile, presa e tot mai controlată și tot mai xenofobă. Societatea asta pare că a înnebunit. N-a înnebunit.
Polonia trăiește într-un cult pentru trecut și eroi. Puține națiuni se mai agață astfel de istorie, deși e drept că puține națiuni au avut o istorie mai cruntă decât polonezii. Ce a mai rămas însă din splendia lor putere de a renaște, într-o lume globalizată? E adevărat – sub comunism, polonezii ne-au arătat și ce înseamnă Solidaritatea. Dar! Solidaritatea se termină la granițe.
Polonia, obsedată de sine, e, astăzi, copilul-problemă al Europei (alături de Ungaria). E ceva ce nu se vede, ceva din adâncuri. Căci la suprafață, Varșovia e modernă și e vie și e o capitală cum nu mai sunt alte trei pe continent.
Infrastructura e nouă. Banii Uniunii Europene au lăsat urme. Ceea ce nu se vede, deci: Polonia profundă e conservatoare la un mod fanatic, și nimic bun n-are cum să iasă de aici.
Pleci din Varșovia către Cracovia (pe tot drumul acesta nu se întâlnește o hârtie aruncată pe jos, e curat ca într-o farmacie), vechea capitală a polonezilor (care încă se cred într-un imperiu). Cracovia e un Sankt Petersburg al Poloniei, un oraș prea puțin vizitat și înțeles.
Cei mai mulți oameni vin aici doar ca să plece mai departe către Auschwitz, și nu altfel procedezi și tu.
Ajungi la Auschwitz, sub un soare orbitor. E caniculă în pădurile acestea de la capătul lumii, dacă nu al umanității. Mâna ta atinge pereții camerei de gazare, pământul arde. Ești la Auschwitz și știi că – de fapt – în această jumătate de deceniu noi toți ne-am apropiat de acest capăt de linie.
Păstrezi un moment de reculegere pentru omenire.
În Varșovia, înapoi, pentru 1 august. În fiecare an, pe 1 august, orele 17, oamenii din Varșovia tac un minut și își aduc aminte de Revolta din 1944 (https://www.youtube.com/watch?v=Ejd2rsXoQSI).
E o pagină glorioasă de istorie. E mileniul al III-lea, ai vrea ca acum gloria în istorie să se cucerească altfel.
Te îndrepți către aeroportul Chopin, pare pace în Europa, dar tu știi că nu e. Nu e. Trăim încă un sfârșit de epocă.
Citiți și Salutări de la Marsilia, Florența, Napoli, Paris, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur, Roma, Budapesta și vederile din Rodos, Atena.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu, nu toate femeile sunt c_rve. Unele sunt gheișe, hetaire, curtezane
La câți stăpâni poate slugări și lacheul Simion?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
