Salutări de la Roma

10 October 2022

Sunt la Roma pentru a șasea oară în ultimii 12 ani. Ca de fiecare dată, plec gândindu-mă doar că trebuie, trebuie să mă întorc. Trebuie!

Sunt un călător. Am trecut prin sute și sute și sute de hoteluri, aeroporturi, gări, autogări, țări, orașe mari, orașe mici și mijlocii, sate, cabane, moteluri. Am stat cândva într-unul refuzat și de refugiații sirieni mai înstăriți. Era pe la periferia orașului Budapesta. A luat foc într-o dimineață și uite că n-am murit.

De fiecare dată când plec, las ceva din inimă în urmă. Am luat inima mea și am împărțit-o prin toată lumea. De nicăieri, însă, nu plec așa cum plec de la Roma.

Am fost la Oslo și la Copenhaga și la Casablanca și la fosta Astana (în Kazahstan) și la Amman și la Nablus, știind că e puțin probabil să mă mai întorc.

De la Roma plec altfel: știind că trebuie să mă întorc, altfel ce rost ar avea viața? Îmi place. Îmi place Roma. Totul îmi place aici, chiar și ceea ce este dezgustător îmi place.

Da: Cetatea Eternă, scuterele, traficul îngrozitor, mașinile foarte mici, colinele, statuile împăraților, poleite cu aurul și cu rugina trecerii timpului, Colosseum-ul care va fi și mâine aici, fântânile de pe vremea lui Caravaggio, Piața Spaniei și Piața Navona și Biserica San Luigi dei Francesi.

Îmi place până și să trec podul către Vatican, îmi plac pinii și îmi place și cum cade lumina peste clădirile care cad de mii de ani și nu se vor prăbuși niciodată.

Iar din Piazza Barberini, dacă faci stânga și începi să urci și să urci și să urci e foarte probabil să ajungi în paradis. Și sunt așa zile în care nu există loc pe lume mai frumos decât Trastevere.

Toate drumurile duc la Roma, toate drumurile se întorc aici, nu au unde altundeva să ajungă, fiindcă aici găsim tot ce este de știut despre om, ființă fragilă, imperfectă, încântătoare și sordidă. Nu știu dacă Dumnezeu a făcut sau nu a făcut omul după chipul și asemănarea Sa, dar știu că omul a făcut Roma după chipul și asemănarea sa, iar antichitatea a fost o epocă de o cruzime groaznică, dar și de o măreție la care noi nu vom ajunge niciodată. Supraviețuim printre ruine, s-au înălțat și au dispărut atâtea și atâtea imperii. Roma, doar Roma, e eternă. Roma e însăși destinul omului pe pământ. Cine iubește viața devine, de aceea, drum și se întoarce la Roma. Nu există, chiar nu există altă cale.

Citiți și Salutări de la MarsiliaFlorențaNapoliParis, Sicilia, Sevilla, Sardinia, Praga de aur și vederile din RodosAtena și Polonia.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ce ne învață sfinții

Sunt bine, jur!

Insula Verde

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro