Nu mai fluieră Motoretă. Nu mai merge La nuc.
L-a răpus boala, traiul rău și băutura ridicată la rang de scop în viață.
Păcat, o viață de om irosită, un om care n-a avut nicio viață.
Motoretă s-a născut bolnav. Pe deasupra, s-a născut și într-o societate care nu oferă nimic nici celor care sunt sănătoși și valizi din toate punctele de vedere.
Motoretă n-a știut ce-i invidia și n-a cunoscut egoismul. Își construise o lume proprie, în care bucuria supremă era comunitatea de la micul bar din Sterminos, cu minerii ieșiți din șut, ce-și clăteau praful de cărbune din plămâni cu o bere rece, pe bănci de lemn curat, cu miros de rășină, la umbra unui copac mai bătrân decât poveștile însăilate la lumina palidă a lămpilor de mină.
Motoretă n-a știut ce-i răutatea. Dacă îl agresai, se apăra din vorbe aruncate la întâmplare, acoperindu-și fața cu mâinile, ca și cum ar fi vrut să se ascundă de rău. Dacă-l lăsai în pace, trecea pe lângă tine și te saluta respectuos. Mai frumos și mai cuminte decât o facem mulți dintre noi.
Pe pod, mașinile trec fără să mai fluiere nimeni după ele.
Nu mai este Motoretă!
De două ori a păcălit-o pe doamna în negru. Dar azi, azi i-a venit de hac.
La Uricani, timpul și oamenii merg mai departe. Motoretă, nu!
Noapte bună și somn ușor, Petre!
Odihnește-l în pace, Doamne și ai grijă de sufletul lui!
Pe Camelia o găsiţi şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
