Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Atât ai putut…

22 January 2019

Am fost prea atentă la imaginea de ansamblu, încât am pierdut detaliile. Am uitat să-ți apreciez zâmbetul sincer, când prefăcătoria nu te atinsese. În brațele tale, mi-am făcut planuri pentru ce urmează, fără să-mi aduc aminte că respiram același aer și clipa era tot ce aveam.

Ți-am apreciat cuvintele ce-mi răscoleau sufletul, dar mereu uitam că avem un număr limitat de clipe alături de o persoană. Devenisem un vânător de senzații care uita să trăiască. Adunam clipe cu tine, le scădeam, și, în final, tot eu ieșeam pe minus. Pentru că am fost prea atentă la „manual” și am uitat să trăiesc. Te-am purtat în suflet, dar mă tot împiedicam de definiții.

tristete atât ai pputut

Am dat mult și nu regret. Nu regret nici că am primit cam puțin. Atât ai putut. Dar regret că atunci când amândoi dezvăluiam o lume plină de semnificații, eu mă tot agățam de rațiune. Și căutam să nu pierd din vedere posibile pericole, când în mine nesiguranța făcea ravagii. Îmi erai prea mult ca să nu-mi fie teamă…

Și acum nu mai contează că am pierdut eu sau că poate ai pierdut tu. Tot ce știu și regret e că nu am trăit mai mult, mai deplin clipele, visele, anii cu tine. Nu știu ce ar fi schimbat, dar m-ar fi schimbat pe mine. Aș fi adunat în mine o lumină incandescentă. Chiar dacă tot ne-am fi pierdut până la urmă.

Guest post by Ella

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cerere de divorț

Despre neiubire, validare și alte tulburări, pe Facebook

Nu mai am răbdare să am răbdare

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro