Am fost prea atentă la imaginea de ansamblu, încât am pierdut detaliile. Am uitat să-ți apreciez zâmbetul sincer, când prefăcătoria nu te atinsese. În brațele tale, mi-am făcut planuri pentru ce urmează, fără să-mi aduc aminte că respiram același aer și clipa era tot ce aveam.
Ți-am apreciat cuvintele ce-mi răscoleau sufletul, dar mereu uitam că avem un număr limitat de clipe alături de o persoană. Devenisem un vânător de senzații care uita să trăiască. Adunam clipe cu tine, le scădeam, și, în final, tot eu ieșeam pe minus. Pentru că am fost prea atentă la „manual” și am uitat să trăiesc. Te-am purtat în suflet, dar mă tot împiedicam de definiții.
Am dat mult și nu regret. Nu regret nici că am primit cam puțin. Atât ai putut. Dar regret că atunci când amândoi dezvăluiam o lume plină de semnificații, eu mă tot agățam de rațiune. Și căutam să nu pierd din vedere posibile pericole, când în mine nesiguranța făcea ravagii. Îmi erai prea mult ca să nu-mi fie teamă…
Și acum nu mai contează că am pierdut eu sau că poate ai pierdut tu. Tot ce știu și regret e că nu am trăit mai mult, mai deplin clipele, visele, anii cu tine. Nu știu ce ar fi schimbat, dar m-ar fi schimbat pe mine. Aș fi adunat în mine o lumină incandescentă. Chiar dacă tot ne-am fi pierdut până la urmă.
Guest post by Ella
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
