De ce avem nevoie de îmbrăţişări

18 March 2019

Dacă urăşti să participi la atingeri şi îmbrăţişări, atunci societatea se poate dovedi un loc dificil pentru tine. Nu ştii niciodată când cineva, cu care plănuiai să te întâlneşti pentru o discuţie sumară, va veni spre tine cu braţele deschise, gata să te ia în braţe. Opţiunile sunt limitate: poţi evita gestul stânjenitor prin întinderea mâinii sau te poţi supune îmbrăţişării nedorite.

Tema a fost abordată recent de revista americană TIME şi se bazează pe câteva observaţii care trebuie luate în seamă de către persoanele cu această fobie.

 

De ce oamenii iubesc sau urăsc îmbrăţişările?

Care este motivul pentru care unele persoane adoră să fie strânse în braţe, în timp ce altele detestă acest gest? Potrivit experţilor, atitudinea are legătură cu felul în care am crescut fiecare dintre noi.

“Tendinţa de a ne angaja în atingeri fizice – fie că este vorba despre o îmbrăţişare, o palmă prietenească pe umăr sau strângerea mâinii – depinde în mare măsură de experienţele din copilărie”, spune Suzanne Degges-White, profesor la Universitatea Northern Illinois. De asemenea, un studiu din 2012 despre psihologie comprehensivă a relevat faptul că persoanele crescute de părinţi obişnuiţi să îmbrăţişeze au şanse mari să imite gesturile la maturitate. Concluzia? Îmbrăţişarea este un element extrem de important în dezvoltarea copiilor.

În schimb, Degges-White spune că persoanele crescute de părinţi care nu obişnuiau să îi îmbrăţişeze au tendinţa de a se simţi inconfortabil doar la gândul de a strânge în braţe pe cineva. Totuşi, există şi un efect neaşteptat al acestui tip de atitudine: “Unii copii cresc avizi după atingeri şi devin îmbrăţişători sociali, care nu pot saluta un prieten altfel decât prin strângerea în braţe sau printr-o atingere pe umăr”.

Astfel că, indiferent dacă în familie a fost promovată îmbrăţişarea sau nu, aceste experienţe lasă urme de durată la nivel psihologic.

Femeile cărora li se refuză îmbrăţişarea

Darcia Narvaez, profesor de psihologie la Universitatea Notre Dame, spune că că există două modalităţi în care lipsa atingerilor poate afecta dezvoltarea unui corp în creştere: poate conduce la subdezvoltarea nervilor vagus, un mănunchi de nervi sensibili care trec din coloana vertebrală în abdomen şi despre care cercetările susţin că poate reduce din capacitatea unei persoane de a fi intimă sau înţelegătoare. Aceasta conduce, de asemenea, la o subdezvoltare a sistemului oxitocin, glanda care eliberează oxitocina, hormon ce poate ajuta oamenii să formeze conexiuni cu alţi oameni.

Foamea de piele

Ca dovadă, Narvaez a adus în discuţie o cercetare efectuată pe un grup de orfani proveniţi din România, în 2014. Copiii care fuseseră adoptaţi prezentau deficienţe în funcţionarea sistemului oxitocin: “Cu greu primiseră vreun gest de afecţiune în orfelinat, de aceea nu a existat nicio creşetere a oxitocinei – hormonul îmbrăţişării – regăsit din plin la copiii care stau de mici în poala părinţilor lor”.

Fără acest hormon, integrarea socială poate deveni foarte dificilă. De aceea, îmbrăţişarea este incredibil de importantă pentru tineri – chiar dacă un adult nu este foarte încântat de perspectivă.

Respectul de sine şi problemele legate de aspectul fizic pot juca, de asemenea, un rol în ceea ce priveşte dorinţa unei persoane pentru îmbrăţişări. “Oamenii foarte anxioşi pot fi ezitanţi când vine vorba de atingeri afective cu alte persoane, chiar şi cu prietenii”, spune profesorul Degges-White.

Există însă şi o componentă culturală a acestei reticenţe. Locuitorii din Statele Unite şi Anglia se îmbrăţişează şi se ating mai rar decât cei din Franţa sau Puerto Rico, potrivit unui studiu din 2010 al Centrului de Ştiinţe Greater Good de la Universitatea din Berkeley.

Alte studii indică faptul că imunitatea are o oarecare legătură cu efectele produse de îmbrăţişări. Datorită hormonilor eliminaţi în timpul acestui gest, studiile arată că există şanse mai mici ca una dintre persoanele implicate să răcească sau să fie afectat de gripa comună. Totuşi, dacă o persoană nu poate fi convinsă că tipul acesta de contact este şi igienic, rămâne oricând varianta urbană de salut: fist-bump-ul (ciocnirea delicată a pumnilor).

Tu ce părere ai despre îmbrăţişări? Crezi că poţi trăi fără ele sau gestul în sine este unul pe care ar trebui să ne străduim să îl facem cât mai des?

Articolul complet în limba engleză aici.



Citiţi şi

Care e faza cu vaccinul

Cum e la școală în Anglia (I)

Iubirea e acolo unde nu te aștepți: Ultimul Crăciun, Leila Sandra M.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro