“E ziua ta, mămico
Și-n dar ți-am adus inima
Și crede-mă, mămico
Un dar mai frumos nu se putea.”
Refrenul cântecului acesta cât se poate de frumos se auzea, cu ani în urmă, la toate serbările grădinițelor și școlilor primare. Șoimi ai patriei și pionieri își aduceau omagiile, în ziua de 8 Martie, celei mai iubite ființe de pe pământ, mama.
Versurile, îmi amintesc că le-am învățat sub îndrumarea tovarășei educatoare, care ne-a rugat să ținem toate repetițiile acestei serbări secrete, pentru a-i pregăti mamei cea mai frumoasă surpriză. Țin minte că “secretul” ăsta m-a ținut exaltată zile în șir și abia așteptam momentul să-l dezvălui, fiind absolut convinsă că “un dar mai frumos nu se putea”. Iar acum, privind în urmă, știu că mare dreptate aveam.
Am auzit de curând un bărbat spunând că 8 Martie e o sărbătoare comunistă și, prin urmare, el nu o sărbătorea vreodată. Nu era dintre bărbații care se feresc să cheltuie bani și tocmai de aceea m-am mirat.
Niciodată nu mă gândisem că 8 Martie ar fi o sărbătoare comunistă. Mai ales că, la noi în România, cred că această zi nu a fost vreodată despre prozaicele drepturi ale femeii, așa cum se sărbătorește în alte țări. Și, dacă poate inițial i se adresa mai mult mamei, ulterior 8 Martie a fost despre celebrarea femeii, atât de frumos asociată cu primăvara și florile.
Oricum, cred că femeia și-a câștigat, tiptil, din drepturi. Nu mă refer neapărat la chestiunile formale, ci la cele de zi cu zi, începând din sânul propriei familii.
-Știi că acum societatea a devenit matriarhală? îmi spune într-o zi nepotul meu.
– Cum așa? La ce te referi? îl întreb, puțin nedumerită.
-Păi, uite, am vorbit și cu colegii mei de școală și mi-au spus că la ei în casă, deciziile cele mai impotante le ia mereu mama. Ea e cea care hotărăște să se mute într-o casă nouă, ea e cea care decorează, ea stabilește destinațiile pentru vacanțe sau profilul pe care îl vor urma copiii la școală.
Recunosc, era un lucru la care nu mă gândisem câtuși de puțin. Iar studiul ăsta sociologic informal, făcut de nepotul meu, părea destul de credibil.
-Da, continuă el. Uite, am aflat că înainte toate deciziile erau luate de bărbat. E drept că el era și singurul care aducea bani în casă și, probabil, asta îi dădea o poziție de forță. Dar știi ceva? se amuză el. Pe mine nu mă deranjează. I-am întrebat și pe prietenii mei și mi-au zis că și ei, și tații lor sunt perfect mulțumiți de această schimbare a rolurilor. E mult mai relaxant pentru ei. Poate de asta femeile au devenit mai stresate, conchide el, zâmbind.
E drept, nu era vorba doar de drepturile majore câștigate deja, ca cel de vot, de muncă etc, și totuși, cu pași mici și pe nesimțite, femeile dobândiseră tot mai multe drepturi. Bine, cu acordul tacit al dragilor lor parteneri, bucuroși, la rândul lor, că mai scapă de responsabilități.
Altfel, cred că oricărei femei, oricât de independentă ar fi, îi place să primească flori, să i se deschidă ușa la mașină, să fie invitată la o cină romantică, într-un restaurant elegant, ales cu grijă de vreun „Făt Frumos”. Și asta nu înseamnă că e slabă, ci că e dispusă să se lase din când în când “salvată”, deși e perfect capabilă să-și cumpere flori, să meargă cu mașina sau să ia cina la restaurant.
Așadar, nu cred că 8 martie e o sărbătoare comunistă, și nici feministă. E doar despre feminitate, primăvară și flori. La mulți ani, mama! La mulți ani, doamnelor!
Ramona este autoarea cărții Nu mai caut succesul.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Fără femei libere, lumea toată e în lanțuri
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
