“Am dreptul la educaţie!
Am dreptul să mă joc!
Am dreptul să cânt! Am dreptul să vorbesc!”
Povestea ei începe în Valea Swat, Pakistan.
O fetiţă cu traista plină de cărţi, o fetiţă ce, sub îndrumarea tatălui, creşte cu idei clare şi sete de învăţătură.
Lumea din jurul ei e însă plină de durere, război, bombe, cadavre atârnate în pieţe spre înspăimântarea şi ameninţarea oamenilor.
Talibanii controlează totul prin violenţă.
În acea perioadă, postul BBC căuta o fată care să scrie voluntar despre viaţa reală a copiilor din Pakistan.
Este găsită, scrie un articol, apoi părinţii ei îi interzic să continue: era prea periculos.
Atunci se oferă Malala, care avea doar 11 ani. Începe să colaboreze sub pseudonim cu BBC, iar după scurt timp iese la iveală adevărata ei identitate.
Pe 15 ianuarie 2009, talibanii interzic printr-un edict public accesul la TV, muzica, accesul fetelor la şcoli. Femeile nu aveau voie nici măcar să iasă la cumpărături.
Era totul clar: femeile şi fetele nu aveau voie nici măcar să cânte, viaţa lor urma să se desfăşoare între pereţii casei.
Adevărul dezvăluit de Malala zguduie lumea internaţională, dar chiar şi lumea ei, obişnuită să îndure umilinţele. Pakistanezii încep să o susţină şi să o admire pentru curajul ei de a spune lucrurilor pe nume. Încep să aibă curajul de a reacţiona, conduşi de o mână de fată.
În 2011 va primi National Youth Peace Prize. Cariera ei politică începuse, participa la reuniuni UNICEF, dădea interviuri şi declara sus şi tare:
Am dreptul la educaţie!
A început să primească ameninţări, bilete strecurate pe sub uşă sau mesaje răuvoitoare. A urmat atentatul, ziua de 9 octombrie 2012, când talibanii au oprit autobuzul ce purta copiii acasă de la şcoală. Au întrebat: “Cine e Malala?”, apoi au tras. Două fetiţe au fost rănite uşor, dar Malala a primit un glonte în cap.
Dumnezeul tuturor nu a lăsat-o.
Întreaga lume s-a clintit spre a o salva, a fost transportată urgent în Birmingham, la un spital specializat în operaţii pe creier.
Acum, de curând, a reînceput şcoala. Tot în Anglia, pentru că talibanii ameninţă că o vor omorî oricum, că nu e “iertată”.
Este nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace.
Ea!
O fetiţă cu văl din lumină!
Întrebată de jurnalişti dacă nu se teme de talibani, sfătuită să renunţe, a răspuns:
“Dacă nu o fac eu… cine o va face?!”
Citiţi şi
Cum să-ți valorifici biblioteca veche cu ajutorul unui anticariat de cărți?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
