O lume în care nu mă regăsesc

Monica Nistorescu

16 February 2014

Monica NistorescuAm constatat, în ultimul timp, că eleganța, deferența și grija pentru ceilalți în comportamentul social s-au demonetizat. Nu mai e de bonton să te preocupe, firesc, felul în care duci bucătura la gură, vorbele ce-ți curg din aceeași gură, felul în care te îmbraci, cum prezinți doi oameni unul celuilalt… E un fel de val de nepăsare, egocentrism, proastă creștere, jemanfișism declarat, individualism feroce. Gura a devenit slobodă spre fetidă, mestecând deopotrivă trivialități și greșeli gramaticale cu un aer victorios. Oamenii nu-și mai dau rând la ghișee, se apropie fără jenă de cel deja aflat acolo, pentru a scuipa peste tejghea o întrebare, nu-și mai acordă prioritate în trafic. Dacă aprinzi o lumânare pe masă, la cină, ești întrebat cu ochi umezi dacă ți-a murit cineva, mulți organizează petreceri cu farfurii și tacâmuri de unică folosință, azvârlite confortabil la ghena de gunoi după terminarea festinului. Muzica urlă, oamenii vorbesc prea tare, cu obrajii plesnind de înflăcărarea retoricii discutabile, argumentele nu mai au nicio importanță în șuvoiul de “ba, pe-a mă-tii” și “las’ că merge și așa”.

maniere

Compasiunea e desuetă, lirismul sucks și romantismul e jenant pentru cei din jur, ca o bubă purulentă de la care întorci privirea.

Cui îi merge cât de cât bine e taxat de hoț, insensibil, umflat, îmbuibat, pentru că doar sărăcia, penuria, precaritatea și incapacitatea de a-ți descurca problemele te recomandă drept un om bun și cumsecade.

Nimeni nu mai știe să mănânce, să bea, să poarte o conversație, să trimită un cuvânt de mulțumire gazdei unei sindrofii.

Nimeni nu mai scrie de mână, acum totul e tipărit, printat, impersonal și global, de la mesajele de sărbători la urările de mulți ani, florile sunt virtuale, prăjiturile, așijderea, relații se fac și se desfac în spațiul securizant al lumii virtuale, oamenii au început tot mai mult să viețuiasca în hrube bine delimitate social și material, din care evadeaza internautic și mincinos.

E o lume tristă și nefirească, în care golănia și cuvântul frust, precum șmirghelul, fac legea și sunt aplaudate la scenă deschisă.

E o lume în care nu mă regăsesc deloc…



Citiţi şi

Eu și REGELE

Regele Mihai și cea mai românească întrebare: tu știi cine sunt eu?

Oare are amicul dreptate?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,263 views

Your tuppence

  1. eu / 3 May 2015 21:02

    foarte frumos scris…eu inca mai scriu scrisori, de mana si le trimit prin posta :).

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Dana / 3 May 2015 20:05

    De acord cu tine…Trist…dar adevarat…Desi nu mai sunt chiar tanara…am plecat din Romania definitiv , in urma cu putin timp, tocmai din aceasta cauza, nu ma regaseam acolo, ma uitam in stanga si in dreapta si nu imi placea nimic…Erau tot mai putine lucruri la care ma puteam raporta, nonvalorile erau promovate peste tot..anormalitatea era peste tot. De doua luni am inceput o noua viata, nu e usor deloc, dar imi doresc sa traiesc intr-o altfel de lume. Pentru prima data de cand sunt aici, am iesit la o terasa cu un amic…mesele, scaunele, pietrisul pe care erau…era ca in Romania…poate ca si berea la halba avea gust asemanator…dar oamenii de la celelalte mese, erau toti normali, iti incanta privirea, te puteai incarca doar privindu-i…nimeni nu vorbea tare, nimeni nu iesea in evidenta, nu mai vorbesc de culoarea pielii si de cersetorii pui…care nu te lasa in Romania sa stai linistit la o masa…Pentru civilizatia si normalitatea asta sunt aici. Si stiu ca imi va fi bine, chiar daca acum nu mi-e usor…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  3. Carmen / 16 February 2014 12:53

    Subsriu!!!!!!!!!!!!!

    Thumb up 1 Thumb down 2
    Reply
  4. Andi V. / 16 February 2014 10:54

    Ai perfecta dreptate, Monica. Amin!
    Ar fi interesant de studiat de ce se intampla aceasta – desi aceasta incercare ar ocupa tomuri intregi, pentru ca este un fenomen complex. La un nivel general, educatia a incetat. In numele libertatii personale, educatia a incetat. Nu ma refer la cea formala ci la educatia celor 7 ani de acasa, repetata in ceilalti 70 de ani din societate. Nimeni nu mai simte ca are misiunea sociala de a sublinia ce este corect si ce nu, iar “Eu nu judec pe nimeni” este mai la moda decat “exista lucruri drepte si strambe”.
    Imi amintesc un episod din Malcom in The Middle – un sitcom. Era dedicat politetii si bunelor maniere. Da, in trivialitatea unui serial de comedie, prin umor, autorii faceau educatie. La capatul serialului era si un moment de tragere a concluziei: oricat de inutile par aceste gesturi, sunt cele care ne fac viata sociala acceptabila si ne permite sa traim unul cu celalalt.

    Thumb up 4 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro