Alături de sarcină, menopauza este cel mai mediatizat prag al vieții. De ce apariția primelor menstruații (menarha) nu este luată în considerare cu același interes? De ce etapele vieții sexuale nu sînt studiate, cu asiduitate echivalentă, la bărbați? Nu cred că justificările fiziologice sau medicale sînt suficiente; merită cercetat.
Termenul „menopauză” apare în lexicul occidental de-abia în secolul al XIX-lea (1821, Charles de Gardanne) și se înscrie în viziunea generală a separării celor două sexe. Pînă atunci, concepția dominantă era unisexismul antic. Femeia era considerată o versiune imperfectă a bărbatului și, în niciun caz, opusă lui. Fenomenele fiziologice legate de sfîrșitul perioadei reproductive la femei erau cunoscute și descrise, încadrate însă în parcursul natural al vieții. Progresiv, lucrurile s-au complicat prin introducerea termenilor peri-menopauză, pre-menopauză, post-menopauză, menopauză naturală vs menopauză indusă… Respectiva perioadă a fost medicalizată, beneficiază de „tratament”, ceea ce presupune că ar fi o condiție patologică, iar viziunea socială a alunecat către o devalorizare progresivă. Socioloaga Cécile Charlap afirma, în lucrarea sa „La fabrique de la ménopause”, că, în Occident, femeile sînt supuse unei „menopauze sociale”, de multe ori premergătoare celei fiziologice.
art by Belgin GünaydiN
La papuașii Baruyas, din Noua Guinee, relațiile tribale sînt bazate pe dominația bărbaților. Cu toate acestea, etnologii au remarcat o apropiere de poziție socială între bărbați și femeile aflate la menopauză. Statutul femeilor care nu mai au ciclu menstrual este superior celui al femeilor apte pentru procreere. O ciudățenie, la prima vedere. Nu și din punct de vedere hormonal. Menopauza marchează sfîrșitul seriei de ovulații periodice, început cu menarha. Epuizarea foliculilor ovarieni, cavități care adăpostesc, fiecare, cîte un ovul, se însoțește de scăderea secreției de hormoni sexuali, estrogenii și progesteronul. Două informații suplimentare, pentru a-i întelege pe papuași : 1. șirul de reacții biochimice care duce la producția hormonilor sexuali este comun pentru estrogeni, progesteron și testosteron; 2. producția are loc, în principal, în glandele sexuale – în cazul de față, ovarele, dar și în glandele suprarenale. Înainte de pubertate și după menopauză, aceasta este producția dominantă, dacă nu chiar exclusivă La ambele sexe, suprarenalele produc toate trei tipurile de hormoni sexuali. Rezultă că orice femeie are și o producție (marginală, e drept) de testosteron, la fel cum fiecare bărbat are o producție de estrogeni. Atunci cînd producția ovariană încetinește și se oprește, suprarenalele revin în prim plan. La menopauză, proporția de estrogeni și progesteron scade, iar cea de testosteron crește, femeile capătă un statut hormonal mai apropiat de cel al bărbaților. Devine logic ca și statutul social să evolueze în același sens! O „ciudățenie” similară se regăsește la populații din Africa de vest (Camerun) sau de est (Etiopia, Uganda). Pragul socio-somatic individual găsește rezolvare într-o menopauză „socială”, cu totul diferită de cea evocată de Cécile Charlap.
În absența unor referințe biblice explicite, creștinismul tinde să considere menopauza ca pe o etapă naturală a vieții (ceea ce și este) care aduce un spor de înțelepciune și deschide perspective noi în viața personală, socială și familială. Am încercat să aflu amănunte asupra acestui aspect, dar încă nu am găsit o listă a respectivelor perspective. Ideea că modificările fizice și emoționale legate de menopauză pot crește încrederea în Dumnezeu nu mă convinge. Rețin însă abordarea ne-dramatică a pragului somato-spiritual.
Islamul este mai concret: Surah 24 An-Nour versetul 60 preconizează, pentru femeile la menopauză, eliberarea de unele constrîngeri rituale și vestimentare; este vorba, în principal, de purtarea voalului. Apariția sîngerării genitale după menopauză trebuie să alerteze femeia. Într-o primă etapă, va spori higiena personală (inclusiv spirituală), dar va consulta rapid medicul, dacă spălatul și rugăciunile nu opresc sîngerarea. Sfatul acesta poate fi reluat oriunde și oricînd!
Purificarea lunară post-menstruală, „mitzvah”, practicată în iudaism, devine și ea inutilă după încetarea ciclurilor. Viața sexuală a cuplului nu mai este supusă restricțiilor rituale.
La capătul celălalt al lumii, în Japonia, menopauza este renaștere (Kônenki), o a doua primăvară a vieții. Viziunea socială pozitivă contrastează cu fiziologia energetică a medicinei orientale, în care sistarea ritmului menstrual este semnul scăderii nivelului de energie ancestrală. Noul echilibru impune adaptări și reajustări în higiena de viață și alimentație. Astfel, femeile pot profita de libertatea noii primăveri. Asupra acestui prag energo-somatic voi reveni în articolele viitoare.
Conform credințelor dominanate, ne-am aștepta ca, în societățile occidentale, menopauza să fie o eliberare, o oportunitate de progres. Totuși, ea este mai degrabă percepută ca punct inițial al bătrîneții, asociată unui declin. Femeile s-ar putea mobiliza pentru a readuce societatea pe drumul cel drept. Dar ele par mai degrabă înclinate să-și însușească această viziune victimizantă. Rezultatul este un nou prag, cel psiho-somatic. Schimbările hormonale inerente perioadei au, incontestabil, un impact psihologic. Dar asta este valabil pentru orice perioadă de tranziție hormonala: pubertatea (la ambele sexe), sarcina, alăptarea, andropauza, castrarea accidentală sau terapeutică. Psihologic, instabilitatea emoțională este considerată „acceptabilă” atunci cînd însoțește evoluții „pozitive” (reproducerea este prototipul evoluției pozitive), dar devine handicap în caz contrar. Interpretarea modificărilor somatice urmează o cale paralelă: greața, creșterea în greutate, constipația, urinarea frecventă, vergeturile par acceptabile sau chiar binevenite în așteptarea unei nașteri. Aceleași vergeturi, aceleași micro-varice, în corelație cu menopauza, devin patologii, precursori ai unei bătrîneți detestabile și detestate.
Probabil, în asta rezidă mare parte din probleme: în percepția negativă a îmbătrînirii. Din moment ce bătrînețea este un infern, menopauza este purgatoriul premergător. Orice demers capabil să întîrzie evoluția devine barca de salvare. Medicalizarea menopauzei (și a bătrîneții) sînt fenomene recente. Ecleziastul 3:1 spune că pentru toate există o vreme și fiecare lucru își are timpul său. Menopauza nu-și mai găsește timpul în psihicul colectiv contemporan. Odată ce am ajuns aici, se deschid perspective largi, dar nu neapărat pentru femei. Devin necesari, dacă nu chiar indispensabili, specialiștii. Evaluarea populației țintă este amețitoare: peste un miliard și jumătate de femei la menopauză. Dintre ele, 87% declară că prezintă sau au prezentat cel puțin un simptom legat de menopauză. Cum ar fi putut fi altfel? Pentru 20%, această perioadă a afectat în mod semnificativ calitatea vieții. De la chirurgia estetică, la tratamentele hormonale, de la osteodensitometrie, la cluburile de fitness, toată lumea are interes ca a doua primăvară a femeilor să devină o patologie. Chiar și show-business-ul profită. Comedia muzicală „Menopause” este pe afișe de peste douăzeci de ani (2001) și pare bine înșurubată acolo. Titlul-far este „I don’t look good naked anymore” (nu mai arăt bine în pielea goală) – o esențializare psiho-somatică și socială a menopauzei, într-o versiune adusă la zi.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Menopauza e din nou pe buzele tuturor. De ce acum?
Girls night in: Care sunt cele mai la modă idei din 2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
