Știți Festivalul ”Femei pe Mătăsari, ăla de i se zice că e unul dintre cele mai cool festivaluri stradale din București și are loc în acest weekend în Capitală? Ei bine, sâmbătă, 6 iunie, Hollaback se lansează în România, în cadrul Festivalului și ar fi bine să știți și să țineți minte cam pe unde îi găsiți prin București. Nu de alta, dar ceea ce fac ei ar putea fi de folos la un moment dat unei prietene, unei rude, sau chiar vouă, dacă vă veți simți vreodată victime ale ceea ce eu numesc bullying social.
“Cazurile mai grave, care implică și forme de violență fizică, trec adesea neraportate la Poliție, agresorii continuând astfel să afecteze tot mai multe persoane. Vrem ca toată lumea să știe ca hărțuirea – verbală sau fizică – nu este niciodată acceptabilă și că împreună avem puterea de a o elimina dacă vorbim despre ceea ce ni se întâmplă, fără rușine sau culpabilitate” a declarat unul dintre liderii Hollaback România, Lavinia Dieac.
La asemenea cuvinte să mă credeți că m-a ars partea de creier responsabilă cu întrebările. Mi s-a confirmat că Hollaback înțelege cam ce înțeleg și eu prin hărțuirea publică a femeii și nevoia de a conștientiza faptul că femeia ar fi ținta acestei hărțuiri, în principal sexuale, pe stradă manifestată prin ocheade insistente, fluierături, pipăieli prin zone intime până la a fi bruscată în acest fel. Totuși, recunosc că nu consider și nici n-am simțit vreodată în România că aș fi fost agresată în acest fel, cu atât mai puțin că am fost traumatizată de asemenea comportamente și asta pentru că n-am fost urmărită de ocheade și fluierături ori chiar nu le-am sesizat, iar de atins și agresat fizic, nu s-a pus problema. Dar nu mi s-a întâmplat asta nicăieri prin lume vreodată, chiar și în țările unde, spun statisticile, femeile au viață grea din cauze de acest fel. Așa că, citind ce spun în statistici cei de la Hollaback, am început a mă gândi: 1. sunt urâtă!; 2. am atitudine; 3. sunt urâtă cu atitudine și deci pe cale de consecință n-au domnii nici un motiv serios să se apropie cu asemenea vulgarități. Și ar mai fi și punctul patru, ăla în care domnii sunt niște cavaleri și nu deranjează doamna cu vrute prin locuri nevrute!
Totuși, potrivit statisticilor prezentate de Hollaback și luate dintr-un studiu Gallup (2003 ,adică cu 12 ani în urmă), în București 84% dintre femei nu se simt în siguranță pe stradă atunci când sunt singure noaptea, iar 45% nu se simt niciodată în siguranță pe străzile Capitalei. Aproximativ 69% dintre ele au fost martorele unei violențe fizice sau sexuale, iar 80% au recunoscut că nu au avut nici o reacție, spune același studiu.
România, țara bullying-ului
Și nu m-am lăsat fără să dau iama printre voi, doamnele, să vă întreb dacă chiar așa stau lucrurile. Femeile din București au recunoscut că fenomenul există și că pentru unele reprezintă o problemă. Lavinia Dieac explică cum că aceste atitudini în societate sunt considerate abuzuri pentru că lipsește consimțământul, limitează persoana asupra căreia sunt aplicate și o poziționează ca persoană de rang inferior. Atingerile, remarcile cu aluzii sexuale, aparent complimente sunt toate atitudini comune fenomenului de bullying, fenomen cu care ne confruntăm încă din grădinițe. Și acolo, cei mai ”puternici” nu se sfiesc să râdă, să umilească, să împingă, să atingă, să intimideze pentru a-și demonstra superioritatea, pentru a epata. Însă, odată cu copilăria sau adolescența, fenomenul ar trebui să înceteze. Adevărul este că nicăieri, nici măcar în societățile mai civilizate el nu încetează. Doar devine mai subteran. Dacă privești harta acestui bullying social îndreptat împotriva femeii la nivel global, oferită de studiul celor de la Universitatea Cornell, constați că 93% dintre femeile din Marea Britanie s-au confruntat cu situații de acest fel încă de la pubertate, că 78% dintre franțuzoaice au această problemă, că 84% dintre italience se plâng de același lucru. La nivel global peste 70% dintre oameni susțin că au fost urmăriți pe traseele lor zilnice și că s-au simțit amenințați.
Bullyingul social îl regăsiți și la muncă, iar în alte țări se pedepsește prin lege. Îl identificați în hărțuirea verbală, folosirea forței prin inducerea ei în diverse stadii, coerciție, intimidare. Este o acțiune conștientă, repetată cu scopul de a-l domina pe celălalt. O practică cei care au o problemă de educație, dar mai ales cei care au un ego disproporționat de mare, însă fragil, cu o problemă de stimă de sine. Mai nou, cercetătorii asociază acestor agresori și alți factori de risc cum ar fi depresia sau tulburările de comportament. Iar noi, românii, suferim de toate. Și prin lipsa educației, și prin conjuncturi sociale, și prin haos social creat cu bună știință de însiși cei pe care îi plătim pentru a ne oferi o societate curată, așezată, de instituțiile statului și legile lor și prin alegerile noastre ca indivizi. Ni se pare comod. Am luat-o ca pe democrație. Ei bine, nu e!
Dacă bullyingul social sau stradal, adică hărțuirea, este cu adevărat un fenomen sau nu în România, rămâne o discuție deschisă. Poate ne spuneți voi cum vedeți problema. Ar merita să dezbatem. Cu siguranță, însă, acest fenomen rămâne o problemă de educație, autocunoaștere, respect, civilizație și mai ales omenie. E despre toate astea. E despre noi. E despre cum ne educăm băieții să devină bărbați. Despre a le spune că nu se respectă pe ei atunci când intimidează o femeie, când atingerea lor nu e dorită, când femeia de lângă ei nu are libertatea de a alege. E despre cum ne învățăm fetițele să se respecte pe ele însele înainte de a se oferi oricui pe motiv de feminitate prost înțeleasă și valorificată. E despre tine, doamnă, pentru că, în ultimă ori în primă instanță ești cheia și sufletul lumii ăsteia: faci și formezi oameni necontenit.
Citiţi şi
Bijuteriile pentru bărbați – între tradiție, simbolism și stil personal
De ce să alegi un hotel situat lângă aeroport?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
