Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Soacră-mea

10 January 2014

liliana angheluțăI-am săpat cu hârleţul în grădină din prima zi!

Mă urmărea bucuroasă!

După ce-am dat gata două rânduri de vie, i-a spus lui fiu-su:

– Ia-o, mamă! E bună!

Şi eu, mândră, colo!

Mică şi înfiptă ca un bob de piper, pe dinăuntru era luminoasă!

Mi-amintesc că într-o iarnă cu viscol mă dusesem la ea seara. Veneam de departe, îngrijorată că o s-o zidească zăpada.

De-abia mergea. Dar voia ea să-mi aducă murături din cămara din curte. Eu, nu, că mă duc singură, ea, nu, că se duce… şi ne-am adus amândouă, ocrotindu-ne una pe alta, cu o lumânare în mână (că nici curent nu era).

Cunoscuse războiul, foametea, o încolţiseră lupii între două sate!

Trăise!

Era mândră că avea fântână-n faţa porţii şi se certa mereu cu vecina Săviţa. Nu conta motivul: era ori umbra unui nuc, ori vreo pisică rătăcită, ori vreo găină care ciugulea unde nu trebuia. Motivul era doar startul unui joc de vorbe ascuţite, mânuia limba cu asprime şi haz!

Avea nepoţi şmecheraşi prin Bucureşti.

Soacra

Îi drăcuia des, cu dragoste de mamaie, pentru că dădeau dintr-o corigenţă în alta.

Îi era ciudă pentru că ar fi vrut să meargă mai mult la şcoală, dar intrase repede la prăşit… Avea doar două clase elementare, dar încă îşi aducea aminte definiţia substantivului.

Loazele se minunau.

– De îmbuibaţi ce sunteţi nu ştiţi ce-i cu voi! Cade mâncarea pe voi când deschideţi frigiderul! Eu mă duceam la şcoală cu o bucată de turtă-n buzunar şi ştiu mai mult ca voi!

Mai avea ciudă pe proşti.

Spunea că dacă ar fi fost împărăteasă, i-ar fi adunat pe toţi la un loc.

Nu era clar ce voia să le facă, cred că doar să-i izoleze!

Mi-era dragă aşa piperată!

Cum numai ţăranii ştiu să fie.

Pentru că au învăţat să reziste şi să răzbească!



Citiţi şi

Bărbatul acesta vă va face să simțiți cea mai puternică emoție

Prima zi de școală

„Ai născut și ai crescut un elev, nu un copil”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
26,851 views

Your tuppence

  1. ddd / 26 May 2015 19:29

    E reala :). Imi aduce aminte de bunica mea 🙂 .
    ,,Daca va pune dracu sa va inecati,va omoara tac-tu mare cand vine acasa ”
    Si acum rad cand imi aduc aminte :). E superb sa ai bunici la tara!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 25 Thumb down 1
    Reply
  2. Maria / 26 May 2015 18:06

    WOW! Minunat scris, frumoasa poveste…reala sau ireala nu conteaza…e frumoasa tare…mamaica ei!

    Well-loved. Like or Dislike: Thumb up 14 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro