Continuarea de aici.
Am dat peste un poem dedicat Zilei internaționale a menopauzei, 2023; autoarea este Jessica Churchill-Bissett – conducătoarea departamentului de conservare marină din cadrul Organizației de administrare maritimă, SUA. Redau un fragment semnificativ, în traducerea mea ad-hoc:
“Simptomele, multe și diferite, ca de pildă…
ceață mentală, oboseală cronică și anxietate
stări depresive, lipsă stări, stări feroce
bufeuri
dureri generalizate, ochi uscați, cefalee
candidoză vaginală.”
Atîtea consecinte, atît de diverse, din cauza sistării producției de hormoni ovarieni ?! Scăderea, dramatică, e drept, a două molecule, estrogenii și progesteronul, duce la… dureri articulare, perturbarea somnului, bufeuri de căldură, iritabilitate, candidoză vaginală (și atîtea altele) ? Explicația nu este simplă, merită însă efortul.
Australiencele Kaz Cooke și Judith Lucy, realizatoarele spectacolului live de stand-up și conversație Menopausal Night Out cu care umplu sălile de teatru în turneu.
Vizită în jungla hormonilor sexuali
Ovarele conțin foliculi ovarieni, cavități care adăpostesc, fiecare, cîte un ovul. Pentru ca respectivul ovul să poată ieși din folicul și, eventual, întîlni un spermatozoid, este nevoie de stimulare hormonală. Hormonii sînt secretați de țesuturile din jur. În mare, ovarele secretă hormoni (estrogeni, progesteron) și produc ovule. Cele doua funcții trebuie coordonate; metamorfoza prin care împerecherea devine reproducere este un mecanism extrem de subtil. Deci, într-adevăr, doi hormoni. Doar că ovarele se afla în subordinea unui post central de comandă, hipofiza. Ea produce FSH și LH, care controlează respectiv estrogenii și progesteronul. Hipofiza controlează și celelalte glande endocrine, cu producțiile lor specifice de hormoni. Sistemele de reglare se intersectează și interacționează. În alte compartimente ale aceleiași hipofize sînt produse: melatonina, regulator al ritmului somn-veghe și oxitocina(supranumita „hormonul iubirii”). Moleculele secretate aici (POMC- proopiomelanocortina) interferează substanțial cu comportamentul alimentar. Cînd ovarele scad funcția, hipofiza crește producția de FSH și LH pentru a le stimula. Doar că, odată cu vîrsta, foliculii ovarieni se epuizează și celulele endocrine din jur se atrofiază. Hipofiza nu mai are pe cine stimula. Nivelurile crescute de FSH și LH explică, în mare parte, simptomele perioadei premergătoare și imediat următoare opririi ciclurilor. Ele pot induce bufeurile, transpirația nocturnă, dureri articulare, oboseală, insomnie, instabilitate emoțională, uscăciunea mucoasei genitale. În plus, creșterea LH participă la creșterea în greutate (asociată cu dificultatea de a pierde kilograme) și poate induce un hiperandrogenism – o masculinizare, perceptibilă cu precădere la nivelul părului (căderea lui) și pilozității corporale (pilozitate excesivă, inclusiv facială). Pe scurt, crește păr pe unde nu vrei, în vreme ce se pierde părul de pe cap.
Hipofiza se află, la rîndul său, în subordinea unui centru ierarhic superior, hipotalamusul, hub conectat cu sistemul nervos autonom, sistemul limbic și releele senzitive/senzoriale care informează asupra mediului intern și extern. Fără hipotalamus, viața nu este posibilă. Un glonț în tîmplă, bine țintit, duce la distrugerea sa, urmată de pauză generală definitivă. Sistemul nervos autonom controlează parametrii adaptativi vitali: pulsul, tensiunea arterială, termoreglarea, frecvența respirației… Sistemul limbic este gestionar pentru memorie, sentimente, afectivitate.
Arborescența psiho-somato-hormonală se dezvăluie, de exemplu, atunci cînd o boală gravă, un traumatism fizic sau psihic, un dezechilibru hormonal aparent independent de funcția sexuală (adesea tiroidian) perturbă sau oprește ciclul ovulator, în mod temporar sau definitiv.
Eforturile pentru a menține ovarele în funcție devin vizibile prin semnele menopauzei. Eforturile unui miliard și jumătate de femei, cifra estimativă a celor aflate în pragul noii primăveri, cum spun japonezii, referindu-se la menopauză. Pentru ele, în 1978, a fost înființată Societatea internațională a menopauzei (International Menopause Society) și, douăzeci de ani mai tîrziu, a apărut primul număr al jurnalului «Climacteric». Entuziasmul solidarității și empatiei ne face aproape să uităm faptul că menopauza este o perioadă de tranziție, cum este și primăvara. Odată situația hormonală stabilizată, se obține un echilibru nou, diferit, așa cum intuiseră papuașii din Noua Guinee, poate, privind pădurea tropicală.
Despre papuași am pomenit în primul articol dedicat menopauzei. Cei doi hormoni „de bază”, estrogenii și progesteronul, sînt trunchiul unui copac. Ramurile lui întîlnesc ramurile copacilor vecini, fac schimb informații, se adaptează, în mod unitar. Bolta pădurii adăpostește un întreg ecosistem psiho-somatic. Modelul energetic oriental al „trunchiurilor și ramurilor” este foarte apropiat de această imagine, deși face referință la circuite energetice pe care încă nu le-am abordat. Cînd ovarele scad funcția, hipofiza crește producția de FSH și LH. Discutăm, deci, despre o lipsă și un exces. Rezultă un dezechilibru foarte „chinezesc”, în sensul abordărilor specifice practicilor medicale din China.
Totuși, în esență: pentru a menține funcția sexuală, este nevoie de ovule. Numărul lor este precis determinat încă înainte de naștere, din perioada embrionară. Menopauza va surveni cu atît mai devreme cu cît acest „capital” ovarian este mai scăzut. De aceea, poate, prezentarea traducerii în română a volumului « Noua menopauză » (autor Dr. Mary Claire Haver– Editura Univers 2024) precizează: «Această carte nu trebuie să-i lipsească niciunei femei cu vîrsta de peste 30 de ani!». Nu mai socotim miliardele de cititoare potențiale adăugate …
Înțelegem că:
1. nu există «o menopauză», ci atîtea menopauze cîte femei sînt
2. nu exista un «tratament» unic (eventual, magic) pentru ansamblul problemelor menopauzei; există soluții individuale.
Aspectul pozitiv este că simptomele nu vor apărea toate împreună, la toate femeile.
De fapt, soluția magică există; ea a fost încercată: substituirea hormonală; adică, administrarea de hormoni de sinteză în locul celor naturali. Tratamentul de substituire a întîmpinat două obstacole: rentabilitatea comercială redusă și un număr greu de neglijat de efecte secundare (printre care și cancere genitale). Cel de-al doilea aspect a fost, foarte probabil, mult amplificat mediatic. Adaptarea s-a operat prin pilule microdozate, unguente, ovule, implanturi. Niciuna dintre formule nu duce însă la dispariția completă a tuturor simptomelor, la toate femeile tratate. Publicitatea produsului-far „Premarin”, comercializat și astăzi, a inclus în țintă… bărbații, exasperați de „stări depresive, lipsă stări, stări feroce” („low moods, no mood, fierce moods”) dar, fără îndoială, și de uscăciunea mucoaselor:
Și bărbaților le place “Premarin”.
Să nu uităm: în fiecare an, pe 18 octombrie, Ziua Mondială a Menopauzei! Anul acesta, tema este «Lifestyle Medicine» – medicina stilului de viață. Să fie primit.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
În pat cu dușmanul – despre sforăit și soluții (concurs)
Bacteriile care ne colonizează
Adevărata revoluție în pat e alta
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
