Fir-ar ea să fie de viață, că tare mai doare! Alunecă de-a lungul trupului tău flămând, ibovnic dulce și priceput la ceas ascuns de ochii lumii, se strecoară mișelește în tine și ți se împletește în cele mai tainice lăuntruri, cu promisiuni albastre și limpezi ca neștiința…
Fir-ar ei să fie de oameni, că degeaba mai suntem! N-am găsit, în atâtea milenii de când ne lăudăm cu focul, cu lemnul și fierul, cu războaiele și cu politica, cu roboții inventați și cu cei în care ne-am transformat, n-am găsit, ziceam, leacul împotriva vieții.
Fir-ar ea să fie de durere! Cea fizică te degradează și te omoară, dar cea a sufletului stinge lumina soarelui și a stelelor, otrăvește apa din fântânile lumii și crește mătrăgună sub ferestrele tale…
De poți să treci de toate, de poți să ții mâna streașină la pleoape când privești înainte, de poți să o iei de la început, te rog, presară semințe de speranță în drum, să aibă ce culege sărmanul ce vine după tine.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Fericirea poate începe la o clinică dentară din București
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
