Spleen, melancolie profundă, disperare existențială, senzație de gol, de neputință în fața existenței. Cuvîntul a fost folosit de către Diderot, în secolul al XVIII-lea, importat din engleză («Le spleen du Père Hoop» – 1760).
Pare o referință strict psihologică, dar originea cuvîntului este splina, organ astfel numit de vechii greci. În engleză, s-a adăugat conotația psihică deoarece, în antichitate, organele erau corelate cu „umori”. Una dintre ele, „bila neagră”, ar fi produsă de splină și responsabilă de o tristețe profundă, asemănătoare melancoliei romantice.
Jean Starobinski, eminent psihiatru dar și profesor de literatură, prefera, în lucrarea sa „Melancolie, nostalgie, ironie” (tradusă în română în 1993, la editura Meridiane) termenul „atrabilă”, folosit de Ambroise Paré încă din secolul al XVI-lea. Bref. Spleenul a însoțit omenirea încă din antichitate. Astăzi, generația „Y” este, la rîndul ei, supranumită „generația spleen”.
La celălalt capăt al lumii, în China, analiza relației psihosomatice dintre splină și spleen este identică. Ea datează, tradițional, din vremea Împăratului Galben (HuangDi), ceea ce ar însemna secolul XVIII înaintea erei noastre. Putem admite (sau nu) aceasta origine. Primele texte păstrate datează din perioada Regatelor Combatante, cuprinsă între secolele V și II îen, contemporane cu antichitatea hipocratică. În Tratatul de Medicină al împăratului, „Nei Jing”, descrierea organelor energetice, organe-funcție, asociază splina cu tristețea profundă, dezinteresul și/sau ruminația intelectuală, ceea ce am numi astăzi „overthinking”. Funcția energetică „splină” mai acoperă și un vast teritoriu somatic: absorbția și transformarea alimentelor, transportul substanțelor în interiorul organismului, separarea celor folositoare de cele reziduale, care trebuie eliminate, menținerea sîngelui în sistemul vascular. Ea controlează mușchii pentru a menține forma generală a corpului și pozițiile spațiale reciproce ale segmentelor. Energia splinei circulă printr-un meridian cuplat cu cel al stomacului și, desigur, cu ansamblul celorlalte meridiane.
Oricare ar fi punctul de vedere adoptat, spleenul apare ca un complex energo-psiho-somatic. Altfel spus, această tristețe abisală, lipsită de temei, nu este integral de domeniul psihologic sau psihiatric. Mai mult, o abordare parțială poate agrava un dezechilibru global și induce efecte neașteptate, deși predictibile într-o viziune de ansamblu. Medicina tradițională chineză nu recunoaște tulburările psihice așa cum sînt ele descrise în Occident. Ea le contextualizează, înglobînd în tablou, cu aceeași pondere, aspectele somatic și energetic.
Spleenul poate beneficia de tonifierea țesuturilor prin masaj energetic, de fluidizarea circulației sanguine (și energetice) prin manevre osteopatice, de stimularea sau inhibarea unor circuite energetice globale prin acupunctură sau presopunctură. Acestea vin pe același nivel cu psihoterapia și, eventual, tratamentul medicamentos sau, preferabil, fitoterapia. De ce „preferabil”? Pentru că permite folosirea de substanțe naturale, care acționează în mod personalizat, adaptat profilului energetic individual. Contribuie, tot pe un picior de egalitate, alimentația și activitatea fizică, tehnicile de relaxare, igiena de viață.
Un exemplu: tonusul splinei este hrănit de gustul dulce, dar excesul de dulce „rănește” splina. Putem traduce cu ușurință (totul este relativ) în sfaturi dietetice adaptate secolului nostru, utile în prevenirea sau combaterea spleenului sau a depresiei. La fel, este recomandată activitatea fizică, dar excesul, în contextul unui deficit al splinei, poate duce la rupturi musculare sau de ligamente, entorse, inflamație. Odată ținta definită, inteligența terapeutului constă în a alege calea și a crede în ea.
Impresia că putem depăși singuri alunecarea în abisul existențial, sentimentul de inutilitate, nu este decît o impresie. De cele mai multe ori, atunci cînd credem că am reușit, apare o altă problemă, aparent fără legătură și care necesită alt tratament sau alt efort de voință. Repetarea unor asemenea episoade duce la… tristețea existențială.
Nu este tot: o generație întreagă, cea născută între anii ‘80 și ‘90, descrie senzații și sentimente foarte apropiate de spleen. De data asta, nu mai este vorba despre indivizi izolați, ci de un grup social de origini, culturi, credințe diferite, cu parcursuri profesionale diferite. Un spleen globalizat. Sociologii pun în evidență sentimentul de inutilitate: „la ce bun?”. Deși hiperconectați, cu conturi și profiluri multiple pe rețelele de socializare, familiarizați de mici cu lumea virtuală a informației digitale (digital natives), ei se văd confruntați cu precaritatea, șomajul, supra-calificarea, schimbările climatice. Toate acestea blochează perspectiva, duc la concluzia că totul este pierdut și singura eventuală soluție ar fi plecarea spre un alt „undeva” geografic, social, cultural. Către o altă lume, către multivers. Prețul poate fi o adicție; oferta este largă.
Analiza fenomenului pornește de la o premiză, după mine, falsă, aceea că sîntem în fața unei probleme culturale și psihologice, nu a uneia medicale. Abundența este nocivă splinei, orice abundență, cea alimentară (harta excesului alimentar se suprapune cu cea a spleenului generațional), informațională (information overload), afectivă (avalanșa de știri cu impact emoțional). Nu acupunctura sau masajul singure pot rezolva problema, dar o abordare globală ar fi utilă. Cu atît mai mult cu cît este vorba despre generația actuală, aflată în plină fază activă, productivă și creatoare.
Împăratul Galben poate rîde de noi, el a învățat de la înțelepții chinezi că societatea, fiziologia, politica, boala, războiul, psihicul sînt, toate, guvernate de aceleași legi.
Scriitorul și desenatorul suprarealist Roland Topor îndrăznea să declare: „cînd ai spleen, ai toate drepturile”. Dacă așa este, atît individul cît și societatea ar putea fi în pericol…
Ilustrație Roland Topor
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
De la agitație la prezență: ghid interior pentru începutul de toamnă
Menopauză și lifestyle medicine – partea a doua
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
