Ciocolata neagră (amară) are o capacitate antioxidantă surprinzător de mare. Este aliata noastră în prevenția cancerului, a inflamației, a îmbătrînirii, ne conecteaza cu eul nostru profund și cu divinitatea. Am amestecat cu bună știință alimentația, medicina și credința precolumbiană care atribuia seminței de cacaotier virtuți medicinale și spirituale. Este acolo un graunte de adevăr: cacaoa conține triptofan, un aminoacid din care organismul produce serotonina (molecula fericirii, în viziunea îngustă) și, mai departe, melatonina, molecula ritmurilor biologice și a somnului odihnitor. Mai conține și magneziu, care participă, și el, la reducerea stresului și ameliorarea calității somnului. La fel și produsele derivate, respectiv ciocolata, cu condiția ca procentul de cacao să fie dominant în rețetă. Cacaoa mai conține și cafeină și teobromină – ambele, stimulente ale sistemului nervos, ceea ce atenuează efectul favorizant asupra somnului. Au apărut tablete de ciocolată cu melatonină și bomboane cu același hormon destinate copiilor. Melatonina este ceva mai mult decît molecula somnului odihnitor, este vectorul timpului și al ritmurior. Orologiul nostru central se află în hipotalamus (minuscul grăunte de neuroni situat în creier).
Mesajul referitor la scurgerea ritmică a timpului ajunge la epifiză, glanda endocrină aflată în vecinătate, care secretă melatonină. Aceasta trece în sînge și controlează ritmurile din țesuturi și celule. Recepția este asigurată prin cuplarea cu receptori de două tipuri: MT1 care comută activitatea celulară (inclusiv metabolismul) în mod „noapte” și MT2 care armonizează ritmul central cu cele periferice. Secreția crește la întuneric și scade la lumină. Sub aparența timpului linear, cel scurs între naștere și moarte, viața este o succesiune de bucle temporale, cicluri încă incomplet înțelese. Un alt tip de receptori, MT3, sînt responsabili de efectul antioxidant al melatoninei. Ciocolata este plină de surprize.
Dacă Leatherman ar fi mestecat bombonele cu melatonină, probabil nu ar fi rămas în memoria populară. Leatherman era un vagabond de secol XIX care-și confecționa singur hainele din piei de animal și se deplasa ciclic, prin nord-estul Statelor Unite. Avea un traseu circular, mereu același, 587 kilometri, pe care-i străbătea în 34 de zile, cu variații de numai cîteva ore. Fără ceas sau GPS. Îl călăuzea epifiza. Avea bani suficienți; vorbea franceza; ultimul domiciliu – Sparta cemetery, Ossining, statul New York. Înapoi la melatonină.
Putem interveni în ciclurile noastre biologice? Nu are noimă, atîta vreme cît sincronizările funcționează. Pot însă apărea anomalii. Iarna, de exemplu, cînd nopțile sînt lungi, secreția de melatonină crește. Consecința este o scădere a randamentului energetic celular asociată cu senzația de oboseală. De aici, un comportament iritabil și senzația de foame, astfel încît organismul încearcă să obțină materie primă și energie. Dincolo de aspectul sezonier, alterarea ciclurilor biologice (desincronizarea) intervine în apariția obezității, a diabetului (de tip 2), afectează funcția imunitara, funcțiile psihice (favorizează depresia), este implicată în apariția bolii Parkinson, a hipertesiunii arteriale, a excesului de colesterol din sînge. Lista nu este completă, cercetările continuă.
Intervenția noastră poate veni dinăuntru – furnizarea de substrat pentru producția proprie, sau dinafara – aportul direct de melatonină.
Dinăuntru este cumva tot dinafară: melatonina se obține din serotonina care, la rîndul ei, provine din triptofan, un aminoacid zis „esențial”. El nu poate fi produs prin metabolismul uman, trebuie adus din afară, prin alimentație. Pentru a putea produce melatonină trebuie să mîncăm triptofan, de exemplu, din cacao și ciocolată, după cum spuneam la început. Există și alte posibilități: lintea, mazărea (proaspătă sau uscată), fasolea (albă sau roșie), semințele oleaginoase (de floarea soarelui sau dovleac), migdalele, caju, cerealele integrale (grîu, ovăz, orez), lactatele, carnea de găină sau (mai ales) de curcan, peștele (ton, somon, cod). Toate acestea furnizează triptofan și ne permit să producem serotonină („fericire”) și melatonină („somn”). Limita este capacitatea individuală de a produce efectiv aceste substanțe, capacitatea noastra enzimatică, în final, ereditatea – informația pe care fiecare dintre noi o moștenim prin ADN. Dacă nu există capacități de producție corespunzătoare, materia primă nu va putea fi folosită. De aici și interesul aparent de a aduce melatonina gata fabricată.
Dinafară: melatonina nu se găsește ca atare în alimente. Cea din farmacie sau parafarmacie (vîndută la liber, uneori în cantități impresionante) este de sinteză, fabricată artificial. Molecula este identică, nu asta este problema. Inundarea organismului cu un hormon gata de acțiune, venit din afară, care scapă oricărui control, nu poate fi lipsită de consecințe. De dorit este reglarea somnului și suprapunerea sa pe ritmurile circadiene lumină/întuneric. Personalul de bord al tuturor companiilor aeriene din lume a reprezentat, timp de decenii, principalul consumator de melatonină, cu atît mai multă cu cît decalajul orar era mai important. Apoi, a venit utilizarea de către militari, pentru a putea dormi „la comandă”, atunci cînd operațiunile permiteau. După toate acestea, automedicația s-a democratizat. Se estimează că 15 – 20% din populația europeană și din America de Nord suferă de perturbări ale ritmurilor biologice[1], ceva mai mulți în zonele nordice, mai puțini în zonele calde, cu expunere mai îndelungata la soare. Vînzările au crescut exponențial, cu atît mai mult cu cît prescriptia medicală nu este obligatorie. Prima dată cînd am văzut flacoane de melatonină în supermarket a fost acum douăzeci și cinci de ani, în Statele Unite. Era atît de ieftină și de miraculoasă, încît am cumpărat un flacon de 500 de capsule, cît să hibernez tot restul vieții. Au rămas neconsumate, au expirat si le-am aruncat. Bine am făcut. Un studiu foarte recent, o metaanaliză publicată în toamna aceasta, sugerează o legătură între supraconsumul de melatonină și scurtarea duratei de viață, atacurile de cord și cîteva alte bucurii neașteptate.[2] Datele urmează a fi confirmate prin studii ulterioare, dar pare probabil ca interferențele în sistemul orologiilor noastre să fie urmate (și) de efecte nefaste. În definitiv, atunci cînd schimbăm ora, este preferabil să învîrtim acele ceasornicului în sens orar, chit că trebuie sa învîrtim mai mult; schimbarea sensului poate compromite mecanismul intern, oricît de sofisticat și adaptabil ar fi el. Cam asta par a ne spune și celulele: nu vă jucați cu timpul. Să fim cu atît mai atenți la mecanismele fine, cum ar fi cele psihice: melatonina nu este un remediu pentru depresie, nici măcar pentru depresia sezonieră, de „toamnă/primavară ”; ea o poate, dimpotrivă, adînci și/sau declanșa instabilitate emoțională, uneori majoră.
În rezumat: nu mîncăm melatonina, mai bine mîncăm triptofan; organismul nostru va face ce poate mai departe.
Exista și o a treia cale, nici dinăuntru, nici dinafară. Bacteriile intestinale produc și ele serotonină și melatonină, cu condiția să le furnizăm triptofan[3]. Resturile alimentare care conțin aminoacidul „magic” ajung în intestinul gros, acolo bacteriile îl degradează și, printre altele, generează aceste două molecule. Melatonina intestinală este puțin studiată, pare a avea rol preponderent în limitarea inflamației locale și în menținerea echilibrului dintre speciile de bacterii prezente. Două dintre aceste specii folosesc cu nesaț triptofanul, Lactobacillus si E. Coli. Pare evident că o parte din producție ajunge în sîngele nostru, cu aceleași efecte potențiale ca producția proprie. Lipsesc deocamdată dovezile pentru o legatură directă dintre microbiom și depresie, calitatea somnului, nivelul de colesterol, multe altele.
art Sonia Delaunay
Așadar, putem mînca ciocolată neagră, cu atît mai mult cu cît ea conține și zahăr, ceea ce facilitează accesul triptofanului la creier. Putem respecta ritmurile „cosmice”, măcar cel dintre noapte și zi. Putem armoniza de la ADN pînă la limitele Universului, prin activități ritmice: muzică, percuțiile corporale, ritmoterapie sau dans – flamenco, tap dance, gumboots, dans irlandez, orice care poate evita consumul de melatonină de sinteză. Fără a ajunge la ciclicitatea monomaniacă a unui Leatherman, respectarea unor orare fixe, a unor „tabieturi” ne poate scăpa de multe belele.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
[3] https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10868534/
Citiţi şi
Mai bem cafea sau luăm direct paraxantină?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
